În primii ani de viață, creierul copilului trece printr-un proces extraordinar de dezvoltare. De la primele conexiuni neuronale care se formează în perioada intrauterină până la consolidarea circuitelor responsabile pentru gândire, emoții și comportament, fiecare experiență joacă un rol esențial. Dar cum se dezvoltă creierul? Și ce putem face pentru a sprijini această dezvoltare optimă?

Dezvoltarea creierului – un proces dinamic și ierarhic

Creierul nu se dezvoltă dintr-odată, ci în etape, într-un proces secvențial. Structurile inferioare, responsabile de supraviețuire și reglare, se maturizează primele, urmate de cele superioare, implicate în raționament și autoreglare.

Cercetările din modelul neurosecvential evidențiază câteva principii esențiale ale dezvoltării cerebrale:

• Creierul se dezvoltă de jos în sus, fiecare nivel susținând apariția unor abilități mai complexe.
• Experiențele timpurii influențează formarea circuitelor neuronale, iar relațiile stabile și sigure au un impact direct asupra dezvoltării emoționale și cognitive.
• Neuroplasticitatea este mai mare în copilăria timpurie, ceea ce înseamnă că învățarea este mai rapidă. In acelasi timp și că mediul joacă un rol decisiv.
• Expunerea prelungită la stres toxic afectează dezvoltarea cerebrală, influențând capacitatea copilului de a învăța și de a gestiona emoțiile.
• Interacțiunile sociale sunt esențiale, consolidând rețelele neuronale implicate în comunicare și învățare.

Această dezvoltare progresivă poate fi privită ca o construcție ierarhică a creierului:

1. Trunchiul cerebral – Reglarea de bază

Trunchiul cerebral este responsabil pentru funcțiile vitale precum respirația, ritmul cardiac și reglarea fiziologică. La acest nivel, copilul are nevoie de siguranță și predictibilitate pentru a-și dezvolta capacitatea de autoreglare.
Cum îl putem ajuta?
✔️ Rutine consistente
✔️ Un mediu calm, previzibil
✔️ Contact fizic (îmbrățișări, balans, atingere blândă)

2. Diencefalul – Integrarea senzorială și motrică

Această parte a creierului coordonează mișcarea și percepțiile senzoriale. Dezvoltarea acestei regiuni influențează echilibrul, coordonarea și capacitatea copilului de a se adapta la stimuli din mediu.
Cum îl putem ajuta?
✔️ Activități care implică mișcare (mers, sărituri, alergare)
✔️ Jocuri senzoriale (atingere, texturi, apă, nisip)
✔️ Alternarea provocărilor cognitive cu momente de relaxare

3. Sistemul limbic – Dezvoltarea social-emoțională

Această regiune a creierului este responsabilă pentru emoții, atașament și relații sociale. Fără o dezvoltare echilibrată a acestui nivel, copilul poate întâmpina dificultăți în interacțiunile sociale și gestionarea emoțiilor.
Cum îl putem ajuta?
✔️ Validarea emoțiilor copilului („Văd că ești trist, sunt aici cu tine”)
✔️ Interacțiuni empatice și jocuri de rol
✔️ Povești sociale care să îl ajute să înțeleagă emoțiile și relațiile

4. Neocortexul – Gândirea abstractă și autoreglarea cognitivă

Aceasta este cea mai complexă parte a creierului, responsabilă pentru raționament, luarea deciziilor și autoreglare. Dezvoltarea acestei regiuni depinde de consolidarea nivelurilor inferioare.
Cum îl putem ajuta?
✔️ Activități de rezolvare a problemelor și strategie
✔️ Stimularea creativității prin desen, muzică, construcții
✔️ Jocuri care necesită planificare și luarea deciziilor

Serve-and-Return – Cum se construiesc conexiunile cerebrale?

Unul dintre cele mai importante mecanisme prin care creierul copilului se dezvoltă este interacțiunea tip „serve-and-return”. Acest proces se referă la schimbul de răspunsuri dintre copil și adult. De exemplu:

Copilul gângurește – adultul îi răspunde cu un zâmbet sau cuvânt
Copilul întinde mâna – adultul reacționează și numește obiectul
Copilul râde – adultul participă și continuă interacțiunea

Aceste interacțiuni întăresc circuitele neuronale și creează un mediu propice pentru învățare și dezvoltare emoțională.

Impactul stresului asupra creierului în dezvoltare

În timp ce experiențele pozitive sprijină dezvoltarea optimă a creierului, stresul toxic poate avea efecte negative pe termen lung. Situațiile care creează stres toxic includ:

• Nevoile nesatisfăcute constant (lipsa unui mediu predictibil și sigur)
• Expunerea la interacțiuni negative frecvente (certuri, lipsa validării emoționale)
• Neimplicarea activă a adulților în interacțiunile zilnice ale copilului

Atunci când un copil este expus constant la stres toxic, creierul său rămâne într-o stare de hiperactivare (luptă, fugă sau îngheț), ceea ce afectează capacitatea de a învăța și de a regla emoțiile. Pe termen lung, această expunere poate avea consecințe asupra atenției, memoriei și autoreglării.

De aceea, sprijinirea dezvoltării unui mediu sigur, previzibil și interactiv este esențială pentru sănătatea și dezvoltarea optimă a copilului.

Creierul copilului este modelat de experiențele din primii ani de viață.

Fiecare interacțiune, fiecare joc și fiecare răspuns al adultului la nevoile copilului contribuie la construirea unui creier sănătos, capabil să învețe, să gestioneze emoțiile și să interacționeze armonios cu ceilalți.

Înțelegerea dezvoltării cerebrale ne ajută să oferim copilului instrumentele potrivite pentru creștere și învățare, bazate pe sprijin emoțional, experiențe variate și interacțiuni pozitive.

Fiecare conexiune contează. Fiecare moment de interacțiune modelează creierul. Iar creierul în dezvoltare este fundația întregului viitor al copilului.