Pur și simplu, a fost timid, a fost mai timid când ne-am dus la evaluare și l-a văzut medicul. 

Crede-mă, am auzit de nenumărate ori aceste răspunsuri. Cred că și tu le-ai auzit, nu-i așa?

Hai să vedem, totuși, care sunt diferențele dintre un copil timid, un copil cu întârziere în dezvoltarea limbajului și un copil cu autism.

Copiii mici care sunt neobișnuit de timid sau retrasi pot provoca îngrijorarea părintelui și îl pot duce, pe acesta, în cabinetul medicului, așa cum poate te-ai dus și tu. Reticența de a avea prea multe de a face cu doctori este ceva comun printre copiii mici și de ce să ne recunoaștem printre adulți. Iar medicul de familie care se confruntă cu un copil retras și agățat de mamă trebuie mai întâi să considere dacă tiparul de comportament este normal pentru vârsta și pentru circumstanțele copilului și apoi să se gândească dacă sunt semne serioase de alarmă pentru TSA.

Ca să facem distincția, cred că este important să stabilim exact ce înseamnă timid sau retras. Potrivit Asociației Americane de Psihologie, timiditatea este un sentiment de stânjeneală, îngrijorare, în special în prezența unor persoane noi și în situații nefamiliare. Uneori acest lucru înseamnă doar că copilul se adaptează lent la situațiile nefamiliare.

Poate că are nevoie de luni în loc de zile sau săptămâni pentru a se acomoda într-un grup de joacă. Copiii timizi sunt hipervigilenți. O să-i vezi că scanează mediul înconjurător și da, evită contactul vizual direct cu o persoană nouă. Totuși, ei privesc către părinte pentru confirmare sau pentru asigurare și se țin de aproape, se agață de părinte.

Un copil timid poate să manifeste comportamente și simptome fizice, cum ar fi un stomac deranjat, să-i transpire pălmuțele, să aibă un ritm cardiac accelerat, poate să roșească mai des, poate să se împiedice în cuvinte. Alteori, copiii timizi stau deoparte, stau pe marginea terenului de joc în loc să participe la joc. De obicei, sunt cei care sunt foarte concentrați pe ceea ce desenează sau la ceea ce citesc pentru că preferă să nu participe.

Și acest lucru poate reflecta, pur și simplu, un temperament introvertit, care poate fi recunoscut retrospectiv, încă din copilărie. Foarte adevărat, un părinte poate să fie avut trăsături similare în copilărie. Dacă copilul se poate juca fericit, poate să relaționeze normal cu membrii familiei și în medii familiare, timiditatea este cel mai probabil o variabilă, o variantă temperamentală normală.

Acest lucru nu poate fi schimbat rapid sau ușor, dar dacă adulții care o să ocupă de copil își modifică modul în care îi gestionează copilului, emoțiile, îl fac să se simtă în siguranță, să fie protejat, copilul poate să fie capabil să se adapteze și să adopte stilul noi, mai eficiente de a face față acestor situații nefamiliare. Pe de altă parte, dacă comportamentul retras al copilului apare atât în familie cât și în prezența străinilor, nu este asociat cu o stare de spirit scăzută și nu poate fi explicat prin tulburări în circumstanțe familiare. Nu știu, a apărut o surioară, a decedat cineva din familie, a fost abuzat fizic, verbal, atunci trebuie luat în considerare tulburarea de comunicare.

Poate copilul să vorbească normal pentru vârsta lui? Poate copilul să înțeleagă când se vorbește de către părinți? Arată copilul dorința de a comunica și de a socializa? Se joacă el cu părinții sau cu frații lui? Se angajează în activități repetitive fără sens? Are probleme în interacțiunea cu grupul de copii de vârsta lui? Dacă părinții își exprimă îngrijorarea, dacă tu îți exprimi îngrijorarea cu privire la oricare dintre aceste abilități, copilul poate avea o tulburare specifică de limbaj sau autism. Copilul cu o tulburare specifică de limbaj poate avea dificultăți în principal în producerea sunetelor individuale ale vorbirii. Poate avea probleme cu gramatica, poate avea probleme cu vocabularul sau cu regulile sociale ale conversației.

Poate să aibă probleme de înțelegere. Copiii cu întârziere în limbaj folosesc însă mai multe strategii de a-și face intenția cunoscută. Ei se pot întinde după obiect, pot să arate cu degetul, pot să îți facă gestul că vor un pahar de suc sau de mâncare.

Pot să vocalizeze pentru a-ți atrage atenția, pot să se uite rapid când la tine, când la pahar să te facă să înțelegi că pe ăla îl vrea și nu pe altul. În aceeași situație, copilul cu autism poate să stea la masă, poate să se uite la pahar, poate să înceapă să scâncească fără să te implice activ pe tine. Așadar, așa cum vezi, nu doar achiziția limbajului este afectată.

Poate cel mai important reper al autismului este lipsa interesului social, lipsa dorinței spontane de a împărtăși bucuria, de a împărtăși interesele sau realizările lui cu ceilalți. Copilul nu este la fel de interesat social să interacționeze cu părinții sau cu străini, iar când o face, să observăm deficite în folosirea contactului vizual, să se uite foarte rar, să se uite prin noi sau să se uite difuz. Copilul s-ar putea să-și facă greu prieteni potriviți nivelului lui de vârstă, adică copii de aceeași vârstă, așa cum am spus, s-ar putea să preferă adulții sau copiii mai mari decât el, chiar și cu cei mai apropiați prieteni să prefere totuși să se joace singur.

Ce este de reținut? Este important de menționat că timiditatea se bazează pe personalitatea individuală, în timp ce copiii cu autism pot manifesta diferite probleme de neurodezvoltare comportamentale, sociale și emoționale. Copiii cu întârziere în limbaj compensează lipsa limbajului. O să vezi că folosește simultan gest, expresie facială, vocalizare în momentele în care încearcă să-și exprime o nevoie, o dorință.

În schimb copilul cu autism nu compensează lipsa limbajului cu folosirea acestor unelte nonverbale. Nu se uită, arată și zâmbește în același timp ca să te convingă să-i dai ceva ce-și dorește el. Așadar, diferența majoră între timiditate, întârzierea în dezvoltarea limbajului și autism este modul în care individul reacționează la interacțiunile sociale.

Am și o veste bună. 70% dintre copii ajung să vorbească. Unii mai fluent, alții mai puțin fluent.

Asta nu înseamnă că folosește împreună, fără ajutorul tău, privirea, expresia facială, gestul și cuvântul. Aici intervii tu!