Cât de eficient este programul copilului meu dacă face doar două ore de ABA pe săptămână?

Zilele trecute am primit o întrebare de la de la un părinte, întrebare care sună cam așa: “Cât de eficient este programul copilului meu dacă face doar două ore de ABA pe săptămână?”. Acum, pentru a răspunde la această întrebare trebuie să ne uităm un pic în spate, adică la acele programe de intervenție comportamentală timpurie, programe ABA care s-au întins pe doi ani, trei ani, sau chiar poate mai mult, patru ani.

Copiii care au intrat în aceste programe ABA au început de la o vârstă destul de fragedă, doi ani, maxim trei ani și jumătate. Dintre acești copii doar 47% la sută dintre ei au ajuns la independență. Ce înseamnă asta? Că la vârsta de șapte ani acești copii au mers neînsoțiți la școală, deci au făcut față în mod independent cerințelor educaționale, au avut un IQ de 80 sau mai mare, iar psihiatrul nu le-a mai putut pune diagnosticul de autism deoarece nu au mai întrunit criteriile de diagnosticare.

În toate aceste programe ABA exista câteva criterii esențiale și anume: vârsta copilului, cei mai mulți au început destul de devreme, doi ani, maxim trei ani și jumătate. Al doilea criteriu. Acești copii au lucrat între 16 și 60 de ore pe săptămână. Media se situează undeva la 40 de ore pe săptămână. Criteriul 3. Acești copii au avut suportul și expertiza unui analist comportamental, au avut echipe extrem de bine pregătite. Iar părintele a fost implicat în programul ABA al copilului lui. Implicarea a însemnat, fie a rămâne acasă și a deveni co-terapeutul copilului lui sau în alte programe a însemnat a monitoriza progresul copilului lui. Acum, pentru foarte multe familii din România aceste criterii sunt extrem de greu de bifat. Unul dintre dintre criterii, cu siguranță, cele mai multe familii il ratează și anume prezența analistului comportamental. De ce spun asta? Sună bine când spunem că România se situează pe locul trei la număr de analiști comportamental. Așa este. Ocupăm un loc bun în lume, dar realitatea este că avem la acest moment 63 (greșeală – sunt doar 53) de analiști comportamental la 15600 de copii cu autism, ceea ce este extrem de puțin.

Foarte puțini copii cu autism vor beneficia de expertiza analistului comportamental, cei mai mulți vor lucra cu psihologi sau psiho-pedagogi cu o pregătire mai bună sau mai puțin bună în implementarea corectă a procedurilor ABA. Nu vorbesc de alte formări pe care acesti psihologi sau psiho-pedagogi le au, vorbesc doar de implementarea corectă a procedurilor ABA în programul intensiv la copilul cu autism. Și atunci ce poate să facă un părinte care trebuie să muncească pentru a supraviețui, trebuie să muncească pentru aceste două ore de de sesiune ABA pe săptămână?

Am două recomandări pentru acești părinți. Prima recomandare este să fie pretențios. Să caute acel psiholog, psiho-pedagog care este dispus să-l lase să urmărească cum lucrează cu copilul lui, care este dispus să îl învețe cum să-l învețe acasă și către care copilul să se ducă cu plăcere. A doua recomandare ține de implicarea acestui părinte în sesiunea ABA a copilului lui. Dacă părintele se implică activ, respectiv participă, urmărește, aplică, practică, acele două ore vor conta la progresul copilului lui. Altfel, acele două ore, acel procent de succes de 47% scade vertiginos, dacă nu tinde spre zero. În momentul în care părintele se implică activ, este generos cu timpul lui, dar știe unde este mai eficient să își folosească timpul, în sesiune nu în afara ei, atunci da, toate acele două ore vor conta la progresul copilului lor.

Ca atare, părinte nu sta pe margine, nu sta în afara ușii, nu te duci să bei o cafea și aștepți să se termine sesiunea, ci fii acolo, alături de psiholog, alături de psiho-pedagog, în așa fel încât fiecare moment în care vei practica corect procedurile ABA să conteze. Și de abia atunci să vorbim, nu doar de două ore pe săptămână, să vorbim de, poate, două ore pe zi, poate trei ore pe zi, va depinde de cât timp ai la dispoziție zilnic să petreci alături de copilul tău.

Nu este ușor. Cei mai mulți părinți se tem să intre în sesiunea copilului lor. Spun “Dar cu mine se comportă altfel. Mie nu îmi răspunde. Face tot felul de… Apelează la tot felul de lucruri ca să-mi atragă atenția”. Și psihologul și psiho-pedagogul confirmă acest lucru. Comportamentul copilului se modifică în prezența părintelui. Așa este. Nu este ușor. Dar trebuie să începeți de undeva. Trebuie să treceți peste acele momente ca într-un final copilul să răspundă mult mai bine ție – Părinte – mult mai bine decât psihologului sau psiho-pedagogul pentru că rămâne cu tine. Ca atare. Fiți pretențioși. Fiți activi în educația copilului vostru pentru a conta acele două ore de sesiune. Pentru a vă apropia de acel procent de succes.

Nu contează unde lucrați. Nu trebuie să fie doar într-o sesiune formală, la cabinet, în prezența psihologului, în prezența psiho-pedagogului, la centru sau în sesiunea ABA, acasă în camera special amenajată. El poate să lucreze acolo două ore din care să vă extrageți informația de care aveți nevoie și fiecare minut în care voi implementați corect aceste aceste lucruri, la gustare, la cină, la prânz, în concediu, în parc, vor conta și se vor aduna aceste minute, vor conta la progresul copilului vostru. La șansa lui la independența.

Așa că nu uitați. Fiți pretențioși și fiți activi. Toate bune!

Cursuri gratuite pentru părinți:

1. DAAL Autism Project – Obiective esentiale si rolul parintelui in programul ABA. O prezentare din cursul PCM (Program Pentru Copilul Meu): https://abaskills.net

2. AFIRM online modules and resources for 27 evidence-based practices: https://afirm.fpg.unc.edu

3. IRIS Center: https://iris.peabody.vanderbilt.edu

4. The Autism Project at Boston Medical Center: https://www.bmc.org/pediatrics-autism…